Teleportarea cuantică este cu un pas mai aproape de realitate

Teleportarea cuantică depășește granițele laboratoarelor, cel mai nou test fiind efectuat prin intermediul unor rețele de fibră optică.

Rețelele de fibră optică din Calgary, Canada și Hefei (China) au susținut acest experiment. Astfel, se dovedește nu doar că teleportarea cuantică este reală, ci și că este o tehnologie ce ne-ar putea ajuta să dezvoltăm sisteme de comunicație cuantice, absolut sigure, ce s-ar desfășura de-a lungul orașelor sau chiar pe întregi continente.

Teleportarea cuantică se bazează pe fenomenul de inseparabilitate cuantică. Acesta presupune că două particule sunt legate între ele, astfel că măsurând proprietățile uneia, o afectăm instantaneu pe cealaltă, indiferent de distanța dintre cele două particule. Teleportarea face ca starea cuantică a unei particule să fie transferată particulei pereche, fără vreo legătură fizică între ele.

Firește, teleportarea cuantică nu este cea pe care o vedem în Star Trek; doar informație poate fi trimisă printr-un asemenea procedeu, nu și obiecte.

Pentru a înțelege teleportarea cuantică, putem folosi un model cu trei persoane: Octavian, Andrada și Bogdan. Andrada și Bogdan vor să facă schimb de chei criptografice și au nevoie de ajutorul lui Octavian. Andrada îi trimite o particulă lui Octavian, în timp ce Bogdan ”leagă” două particule, dar îi trimite una singură lui Octavian.

Octavian măsoară cele două particule primite, iar acestea nu mai pot fi diferențiate. Astfel rezultă că starea cuantică a particulei Andradei este transferată particulei ”legate” a lui Bogdan. Așadar, starea cuantică a particulei pe care Andrada a trimis-o ajunge în particula pe care Bogdan încă o are, folosind ajutorul lui Octavian.

Experimentul canadian s-a bazat pe acest principiu și a transmis informație pe o distanță de 6,2 kilometri, utilizând o parte nefolosită a rețelei de fibră optic din Calgary. Experimentul celor din China a teleportat informație pe o distanță de 12,5 kilometri, având o adaptare: Octavian era cel care crea particulele ”legate”, trimițând una lui Bogdan, și nu invers.

Experimentul chinezilor a dovedit o comunicare mai precisă, și ar putea fi folosit în cadrul unor rețele în care un computer cuantic central (Octavian) trebuie să comunice cu mai multe computere dintr-un oraș. Pe de altă parte, modelul din Calgary ar putea lucra pe distanțe mai mari, un computer ce ar lucra ca Bogdan, din modelul anterior, ar transmite informația în mod repetat, de-a lungul rețelei.

Dezavantajul ambelor experimente este că foarte puțină informație poate fi transmisă. Experimentul din Calgary a ajuns la performanța de a transmite 17 fotoni pe minut, arată sciencealert.com.

Teleportarea cuantică nu ar fi mai rapidă decât internetul pe care îl folosim în mod curent, dar ar fi mult mai sigură decât acesta. Va mai dura până ce o astfel de tehnologie să aibă aplicații în viața reală, dar se pare că ne apropiem de un asemenea moment.